Nu am avut prietene, iubite pana dupa armata.Murise tata si eram liber. Ma simteam liber dar nu stiam cum sa ma bucur dar ma bucuram. In sinea mea, ca in realitate nu stiam ce sa fac cu libertatea mea.
Pana atunci, constrans de reguli exigente si exagerate , ma plafonasem si ma obisnuisem cu acest mod de viata. Nu imi placea, dar acum realizam cat ma obisnuisem cu asta.
Venise si revolutia! Parca pentru a-mi accentua sentimentul de libertate cu care ma luptam in fiecare zi. Au inceput sirul evenimentelor ce te marcheaza pe viata iar eu le-am tratat ca un amator. Realizam la intervale de vreme neasteptat de mici, ca viata urmeaza un curs pe care cu usurinta l-as fi putut canaliza intr-o alta directie. Si intotdeauna , intr-o directie mai buna.
Lipsit de experienta si nepregatit pentru rolul de matur, de independent, nu ma regaseam. Ma simteam ca o bila de biliard ce se lovea din manta in manta. cadeam intr-o gaura, ieseam si imi perpetuam jocul.
Luat de val, de valuri, traiam vremuri noi amestecand iluziile cu incertitudinile.
Singurele satisfactii implinite au fost stradaniile mele de a ma autoperfectiona , pentru a ajunge bun si foarte bun in domeniul in care lucram. Si care nu avea nici o legatura cu calificarea pe care mi-o asigurase scoala si experienta celor 20 de ani, pe care abia ii implinisem.
